A fost odată, demult, un elefănţel foarte curios. Într-o zi s-a trezit cu o nouă întrebare: "ce mănîncă crocodilul seara?"
Aşa că a plecat prin pădure să întrebe animalele şi s-a întîlnit cu ursuleţul şi-l întrebă:
- Ursuleţule, ce mănîncă crocodilul seara?
- Nu ştiu, a răspuns ursuleţul, dar du-te la lac şi vei afla.
Şi a plecat mai departe elefănţelul să caute lacul. Pe drum s-a întîlnit cu o broscuţă:
- Broscuto, ce mănîncă crocodilul seara?
- Nu ştiu, a răspuns broscuţa, dar du-te la lac şi vei afla.
În apropiere de lac, elefănţelul s-a întîlnit cu şarpele boa:
- Şarpe, ce mănîncă crocodilul seara?
- Nu ştiu, a răspuns şi şarpele, dar uite lacul aici, sunt sigur că vei afla răspunsul.
Tocmai atunci ieşea din apă crocodilul. Elefănţelul s-a apropiat de el, dar nu ştia că vorbeşte chiar cu crocodilul:
- Scuză-mă te rog, ştii cumva ce mănîncă crocodilul seara? Crocodilul şiret îi spuse:
- Vino mai aproape să-ţi spun la ureche să nu ne audă nimeni.
Elefănţelul s-a apropiat şi crocodilul -haţ!, l-a apucat de nas, că pe vremea aia elefănţelul avea un nas ca toate nasurile, micuţ aşa că al tău.
Şi cum se chinuia bietul elefănţel să scape din gura crocodilului a venit repede, repede şarpele boa, care se afla în apropiere şi a început să-l tragă pe elefănţel de coadă. Şi atîta a tras elefănţelul de nas şi crocodilul de coadă , că pînă la urmă şarpele a reuşit să-l salveze pe elefănţel, dar nasul i se întinsese atît de tare că aproape îi atîrna pe jos. Şi uite aşa, de atunci are elefănţelul trompă.
